ISTORIC

Prima societate profesională legată de chimie a fost Societatea de Științe înființată în urma apelului lansat de Constantin Istrati în anul 1890. În discursul său, Dr. Istrate spune: ”...ziua în care va începe să funcționeze în această țară o societate de științe chimice sau fizice va fi una din cele mai frumoase din viața mea și cred că unul din titlurile de recunoștința cu care vom avea dreptul să ne mândrim față de urmașii noștri va fi acela de a le transmite această societate.”

Înființarea Societății de Chimie a avut loc, după reîntregirea națională, în 27 ianuarie1919, din inițiativa Profesorului Stefan Minovici. Ea s-a datorat creșterii din acea perioadă a importanței chimiei în toate ramurile de dezvoltare. Contextul istoric era favorabil prin înființarea de societăți similare în alte țări cât și a Uniunii Internaționale de Chimie Pură și Aplicată (IUPAC). Înființarea Societății de Chimie a fost salutată de personalitățile din domeniu.
Constantin ISTRATI
Constantin ISTRATI
(1850-1919)
Stefan MINOVICI
Stefan MINOVICI
(1867-1935)
Petru PONI
Petru PONI
(1841-1925)
În anul 1921 Societatea de Chimie a fost recunoscută prin Decretul regal 2351 drept persoană juridică și morală. În timp scurt Societatea s-a impus pe plan internațional având reprezentanți în IUPAC, în Oficiul Internațional de Documentație Chimică, etc. În anul 1924 Societatea organizează primul congres național, la Sinaia, la care au participat chimiști din toate centrele universitare din țară. Următoarele congrese naționale s-au desfășurat în 1927 (Herculane), 1930 (Brașov), 1933 (Timișoara), 1936 (Constanța). În această perioadă s-au organizat filiale la Cluj, Iași și Timișoara. Una din activitățile de succes a fost cea de organizare de sesiuni de comunicări științifice dedicate în special tinerilor.

La nivel internațional trebuie menționată organizarea în București, în anul 1925, a congresului IUPAC la care au participat numeroși chimiști de renume, evenimentul bucurând-se de un real succes.

Anul 1939 a adus unirea secției de chimie din cadrul Societății Române de Științe cu Societatea de Chimie, adunând astfel, sub aceeași umbrelă, profesioniștii în domeniu. S-a stabilit denumirea: Societatea de Chimie din România, iar revista științifică a secției de chimie a devenit Buletinul de Chimie pură și aplicată al acestei societăți formată prin fuziune.

Din păcate, perioada războiului cât și cea de după război, în timpul regimului comunist, nu au fost propice pentru dezvoltarea societăților profesionale. Societatea de Chimie a intrat într-un con de umbră, activitatea ei fiind girată de Academia Româna.

Societatea a reînviat în anii 90. Prin reorganizare s-au format filiale teritoriale, secțiuni științifice, s-au reluat congresele naționale și publicarea buletinului societății.

Bibliografie: B.N. Angelescu, Societatea Româna de Științe-50 de ani de activitate 1890-1940, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București 1940.